Books on the topic 'Bohr model'

This book analyses popular imperial culture in the Netherlands around the turn of the twentieth century. Despite the prominent role that the Dutch empire played in many (sometimes unexpected) aspects of civil society, and its significance in mobilising citizens to participate in causes both directly and indirectly related to the overseas colonies, most people seem to have remained indifferent towards imperial affairs. How, then, barring a few jingoist outbursts during the Aceh and Boer Wars, could the empire be simultaneously present and absent in metropolitan life? Drawing upon the works of scholars from fields as diverse as postcolonial studies and Habsburg imperialism, A Metropolitan History of the Dutch Empire argues that indifference was not an anomaly in the face of an all-permeating imperial culture, but rather the logical consequence of an imperial ideology that treated ‘the metropole’ and ‘the colony’ as entirely separate entities. The various groups and individuals who advocated for imperial or anti-imperial causes – such as missionaries, former colonials, Indonesian students, and boy scouts – had little unmediated contact with one another, and maintained their own distinctive modes of expression. They were all, however, part of what this book terms a ‘fragmented empire’, connected by a Dutch imperial ideology that was common to all of them, and whose central tenet – namely, that the colonies had no bearing on the mother country – they never questioned. What we should not do, the author concludes, is assume that the metropolitan invisibility of colonial culture rendered it powerless.

Chapter 5 describes how the concept of quantization (discretization) was first applied to atoms. This was done in 1913 by Niels Bohr, using Ernest Rutherford’s paradigm-changing, solar-system model of atomic structure, wherein the positively charged nucleus occupies a tiny central space, much smaller than the known sizes of atoms. Bohr, postulating a quantized version of this model for hydrogen, was able to explain previously inexplicable experimental features of that atom. He did so via an ad hoc quantization procedure that discretized the single electron’s energy, its angular momentum, and the radii of the orbits it could be in around the nucleus, formulas forwhich are presented, along with a diagram displaying the quantized energies. Despite this success, Bohr’s model failed not only for helium, with its two electrons, but for all other neutral atoms. It left some physicists hopeful, ready for whatever the next step might be.

On December 19, 1938, Otto Hahn wrote to Lise Meitner in Stockholm, asking her if she could propose some “fantastic explanation” for his and Fritz Strassmann’s finding of barium when bombarding uranium with neutrons. She and Otto Robert Frisch found such an explanation for what he called “nuclear fission” over the Christmas holidays, based on Gamow’s liquid-drop model of the nucleus. Bohr was astonished by this, but in 1936 he had speculated that the uranium nucleus would just explode. He, his son Erik, and his associate Léon Rosenfeld then took a ship to New York, arriving on January 16, 1939. Rosenfeld reported the discovery of fission that evening to the Princeton physics journal club. On January 26, physicists everywhere learned about this stunning discovery when Bohr and Fermi reported it at a conference in Washington, D.C. Physicists entered the New World of Nuclear Physics, taking Humanity with them.

This chapter reviews the basic ideas of electrostatics (Coulomb’s law) and magnetostatics (the Biot–Savart law). It studies the motion of a charge in a Coulomb field in detail. The chapter shows how the motion of a charge q in the Coulomb field of a charge Q held fixed at the origin of an inertial frame is governed by the Lorentz equation. Moreover, it can be solved like the Kepler problem discussed in the previous Book. Next, the chapter discusses the Rutherford scattering formula which established the ‘planetary’ model of the atom, the Bohr–Sommerfeld quantization which displayed the limits of the theory, and finally the spin coupling explaining the atomic fine structure.

The energies, kets and wave functions obtained from the Schrödinger equation for the hydrogen atom are examined in Chapter 9. Three quantum numbers are identified. The energies turn out to be the same as in the Bohr model, and an energy-level diagram appropriate to the quantum description is constructed. Graphs of the probability distributions are interpreted as the electron being in a “cloud” around the proton, rather than at a fixed position: the atom is fuzzy, not sharp-edged. The wavelengths of the five photons of the Balmer series are shown to be in the visible range. These photons are emitted when electrons transition from higher-excited states to the second lowest one, which means that electronic-type transitions underlie the presence of colors in our visible environment. The non-collapse of the atom, required by classical physics, is shown to arise from the structure of Schrödinger’s equation.

This book describes the changing views of the physics community toward photons, and how photons are viewed today in several contexts. The first portion, a ninechapter Memoir with few equations and many definitions, explains the changing view of physicists toward radiation and its wave-particle photons, written for those with interest but possibly without technical background. It gives operational definitions that have been used for photons and their association with quantum-state manipulations that include Quantum Information, astronomical sources and crowds of photons, the boxed fields of cavity Quantum Electrodynamics It defines, qualitatively, the historical photons of Planck, Einstein, Compton, and Bohr, the later photons of Dirac, Feynman, and Glauber, and the photon constituents of the Standard Model of Particle Physics. It points to contemporary photons as causers of change to atoms, as carriers of messages, and as subject to controllable creation and alteration. A second portion, of three tutorial appendices, explains the mathematical background of quantum theory and radiation needed by those whose profession involves photonics and who therefore want more detailed understanding of the Memoir portion: quantum theory and the Schrodinger equation for quantum-state manipulation; Maxwell equations for electromagnetism with wave modes that become photons through a quantization postulate, possibly exhibiting quantum entanglement; and the coupling of atoms and fields to create quasiparticles that are seen as slow and stored light pulses. As with other Memoirs, the present book has idiosyncrasies of the author. Most notably, on the opening page of each chapter, and at the end of the book, is a cartoon drawn by the author, as a grad student, that reflects the changing views of a PhD aspirant toward the grad school experience as he progressed through the graduate school of MIT in the 1950s.

Bohr, inspired by Fermi’s discovery of slow neutrons, conceived his theory of the compound nucleus by the end of 1935. He went on to speculate that if the energy of a neutron incident on a nucleus were increased to the fantastically high energy of 1000 million electron volts, the compound nucleus would explode. Using small wooden models Otto Robert Frisch had constructed, Bohr lectured widely on his theory on a trip around the world in the first half of 1937. By then, Russian-born theoretical physicist Gregory Breit and Hungarian-born theoretical physicist Eugene Wigner in Princeton had conceived their fundamentally equivalent theory of neutron+nucleus resonances. Together, their theory and Bohr’s transformed the theory of nuclear reactions. Orso Mario Corbino, Fermi’s mentor, friend, and protector, died on January 23, 1937, at age sixty. Ernest Rutherford, the greatest experimental physicist since Michael Faraday, died on October 19, 1937, at age sixty-six.

Ype de Boer invites you to rethink what you know about the philosophy of Giorgio Agamben. In a compelling and original argument, De Boer contends that, in the work of Agamben, ethics takes primacy over politics. Presenting a careful evaluation of Agamben’s overlooked contribution to ethics, this book explores his enigmatic yet central concept of the ‘happy life’. By reading Agamben’s philosophy in terms of a ‘poetico-philosophical experiment’ – a term coined by the Italian philosopher himself, and one through which he questions our very mode of existence – De Boer assesses the variety of ethical paradigms that Agamben’s work offers. This not only challenges the widespread misconception of Agamben as the ‘dark prophet’ known for his pessimistic, even nihilistic political critiques, but reveals how understanding the various facets of the ‘happy life’ allows for a better appreciation of his attacks on the ethico-political condition.Agamben's Ethics and the Happy Lifedemonstrates that ultimately Agamben seeks to formulate an alternative notion of ethics, politics and ontology that will lead us out of nihilism. Tracing Agamben’s positive moral philosophy through his key works, including the seminalHomo Sacerseries, De Boer uncovers how, for Agamben, a happy life is one directed not by responsibility, guilt, action and duty, but by receptivity, love, use and potentiality.

The poem compares Odysseus with Heracles through shared epithets and exploits (including catabasis and archery), but the Heracles paradigm is discredited by Heracles’ murder of his guest-friend Iphitus. The vignette of Odysseus’ naming by his grandfather, Autolycus, identifies the source of the hero’s ancestral cunning and motivates his visit as a young man to Parnassus, where he kills a boar when hunting with his uncles, thereby effecting his initiation into adulthood. The boar hunt test is the pattern for the bow contest: Odysseus corresponds in each to the marginalized initiation candidate. The lightly armed Odysseus who, like Apollo, kills young men with his arrows gives way in the fight with the suitors to a heavily armed hoplite figure whose divine model is Apollo Delphinios, who at the new moon of the new year presides over the ἀπέλλα‎ (assembly) where young men make the transition into the community of adult men.

This is the first of two volumes on the genesis of quantum mechanics. It covers the key developments in the period 1900–1923 that provided the scaffold on which the arch of modern quantum mechanics was built in the period 1923–1927 (covered in the second volume). After tracing the early contributions by Planck, Einstein, and Bohr to the theories of black‐body radiation, specific heats, and spectroscopy, all showing the need for drastic changes to the physics of their day, the book tackles the efforts by Sommerfeld and others to provide a new theory, now known as the old quantum theory. After some striking initial successes (explaining the fine structure of hydrogen, X‐ray spectra, and the Stark effect), the old quantum theory ran into serious difficulties (failing to provide consistent models for helium and the Zeeman effect) and eventually gave way to matrix and wave mechanics. Constructing Quantum Mechanics is based on the best and latest scholarship in the field, to which the authors have made significant contributions themselves. It breaks new ground, especially in its treatment of the work of Sommerfeld and his associates, but also offers new perspectives on classic papers by Planck, Einstein, and Bohr. Throughout the book, the authors provide detailed reconstructions (at the level of an upper‐level undergraduate physics course) of the cental arguments and derivations of the physicists involved. All in all, Constructing Quantum Mechanics promises to take the place of older books as the standard source on the genesis of quantum mechanics.

El libro está dedicado a la presentación de temas básicos de la denominada “física moderna”. Está diseñado para estudiantes de segundo y tercer año de la licenciatura en Física y carreras afines e intenta familiarizar al estudiante con los conceptos y herramientas de cálculo adecuados a los temas incluidos en el texto. Los temas tratados incluyen la teoría de la relatividad especial de Einstein, el modelo atómico de Bohr, las leyes de la radiación, el efecto fotoeléctrico, el efecto Compton, los principios de la mecánica ondulatoria, la ecuación de Schroedinger y sus soluciones para el oscilador armónico y el campo coulombiano. Se presentan las reglas de cuantificación del momento angular y se discuten las soluciones de la ecuación de Schroedinger en presencia de barreras de potencial. El material del texto se acompaña con ejercicios de aplicación y lecturas recomendadas. Al final de cada capítulo se presenta una guía de los conceptos expuestos.

Chapter 11 employs variational differential techniques and the Schwinger Action Principle to derive coupled-field Green’s function equations for a multi-component system, modeled as an interacting electron-hole-phonon system. The coupled Fermion Green’s function equations involve five interactions (electron-electron, hole-hole, electron-hole, electron-phonon, and hole-phonon). Starting with quantum Hamilton equations of motion for the various electron/hole creation/annihilation operators and their nonequilibrium average/expectation values, variational differentiation with respect to particle sources leads to a chain of coupled Green’s function equations involving differing species of Green’s functions. For example, the 1-electron Green’s function equation is coupled to the 2-electron Green’s function (as earlier), also to the 1-electron/1-hole Green’s function, and to the Green’s function for 1-electron propagation influenced by a nontrivial phonon field. Similar remarks apply to the 1-hole Green’s function equation, and all others. Higher order Green’s function equations are derived by further variational differentiation with respect to sources, yielding additional couplings. Chapter 11 also introduces the 1-phonon Green’s function, emphasizing the role of electron coupling in phonon propagation, leading to dynamic, nonlocal electron screening of the phonon spectrum and hybridization of the ion and electron plasmons, a Bohm-Staver phonon mode, and the Kohn anomaly. Furthermore, the single-electron Green’s function with only phonon coupling can be rewritten, as usual, coupled to the 2-electron Green’s function with an effective time-dependent electron-electron interaction potential mediated by the 1-phonon Green’s function, leading to the polaron as an electron propagating jointly with its induced lattice polarization. An alternative formulation of the coupled Green’s function equations for the electron-hole-phonon model is applied in the development of a generalized shielded potential approximation, analysing its inverse dielectric screening response function and associated hybridized collective modes. A brief discussion of the (theoretical) origin of the exciton-plasmon interaction follows.

Rabindranath Tagore and Mohandas Karamchand Gandhi constitute the key pillars of Indian nationalist thought. In this book Bidyut Chakrabarty demonstrates how Tagore and Gandhi drew on each other as they articulated their unique mode of thinking, which led to an innovative discourse. Tagore and Gandhi agreed on many ideas but also had serious differences on quite a few, for instance, on whether to support the British during the Boer War. Confluence of Thought brings out the compatibility as well as the differences in their thoughts by asserting that both of them, despite their differences in approach, are essentially informed and shaped by Western and indigenous discourses as well as by colonial rule. The chapters in the volume dwell on their views on nationalism, civilisation, religion, rural construction and religion. These ideas and arguments moulded the freedom struggle and shaped the future of a free India.

"Prefață: Consiliere și mentorare cu impact Călăuzirea spirituală: de la „avva” Antichității la mentorul de azi Sfântul apostol Pavel le scria romanilor: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El, fără ca cineva să predice? Și cum vor predica, dacă n-au fost trimiși? Astfel, credința vine din cele auzite, iar cele auzite, prin Cuvântul Lui Dumnezeu.” (Romani 10: 14-15). Nimeni n-a plecat la propovăduire de capul lui. 1. Inițial, Isus „a chemat pe cine a vrut” (chemarea; vocația divină: gr. kaleo; lat. voco/are = a chema); 2. apoi, „ei au venit la El și a rânduit dintre ei 12, ca să-i aibă cu Sine” (răspunsul personal: voluntar și prompt [lat. protinus = îndată]; asumarea vocației apostolice și „ucenicia” alături de Isus timp de trei ani; gr. mathitevo = a fi discipol; a învăța; lat. discipulus); și 3. în final, Isus „i-a trimis să predice” (misiunea apostolică; gr. apo/stello; lat. mitto/ere = a trimite; missio/onis = trimitere; gr. kirysso = a propovădui; „a face o proclamație în calitate de herald”; un „mesager al Domnului”; gr. kyr = domn) [Marcu 3:13-14]. Chemare, ucenicie, trimitere..., toate acestea s-au petrecut „la împlinirea timpului” (Galateni 4:4), într-un moment de cumpănă al omenirii, cum ar zice E. Cioran: „Pe culmile disperării”, când „Poporul care stătea în întuneric, a văzut o mare Lumină și, celor care zăceau în ținutul și în umbra morții, le-a răsărit Lumina” (Matei 4:16) „transfigurării cosmice” (Cioran) mesianice. Isus n-a venit într-o lume pregătită să-L primească, ci într-o lume bulversată, disperată și în așteptare... Nu era o lume mai dreaptă, mai bună, mai credincioasă, mai morală, mai cultă, mai catehizată, mai primitoare decât cea de azi. Dar Isus n-a ținut cont de nimic din toate astea, ci pur și simplu a venit să-și îndeplinească „misiunea”: a învățat, a vindecat boli incurabile, a înviat persoane trecute în „viața de apoi”, a iertat, a exorcizat „demonii” multor patimi, a dat sens multor vieți, a provocat, a contestat formalismele Templului, cărturarilor și fariseilor, a declanșat furia mai marilor vremii și nu a fugit de supliciul și „rușinea” crucii. Într-un fel, la (răs)crucea vremurilor de azi, lucrurile par a se suprapune cu cele din timpul lui Isus. Trăim într-o lume complet debusolată, secularizată, nihilistă, agnostică, sceptică, indiferentă, relativistă, dezumanizată, lacomă și nesătulă, buimacă, parcă „fără istorie spirituală și fără viitor”, ostilă Celui de Sus și refractară oricărei morale, o epocă a indiscreției și lipsei de pudoare, a pornografiei, traficului de carne vie, vânzărilor de armament, droguri etc., fără sentimentul păcatului (Morale sans péché, dr. Hesnard, 1954), fără pic de rușine, fără valori, direcție, sens și destinație spirituală. Dumnezeu ne-a adus de la haos (abis, „tohu wa bohu” = o lume „fără formă și goală”; „fără cap și fără coadă”) la kosmos (ordine, viață, „căpătâi”), dar noi, parcă tributari „vocației entropiei”, mergem ireversibil către neant, nonsens și autodistrugere. Dumnezeu ne-a dăruit Viața, dar noi, incapabili să-i descifrăm farmecul, bucuria, valoarea și sensul, ne-o suprimăm sau ne-o irosim în nimicnicie. Ne-a dăruit Iubirea, dar ura, intoleranța și resentimentele ne stăpânesc. „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19). Nu suntem cu nimic mai buni peste 2000 de ani decât atunci, dimpotrivă! Dar, în loc să stăm și să ne lamentăm continuu, mai bine căutăm soluții. Omul sfințește locul! Tuturor acestor provocări vor trebui să le facă față duhovnicii, mentorii, cateheţii și toți învățătorii spirituali de azi. O teologie de manual, scolastică, teoretică, stearpă și polemicile noastre confesionaliste sunt de mult depășite. Cum „imputa” ironic un student profesorului de dogmatică: „Dom’ profesor, cred că nici Dumnezeu nu știe despre El atâtea câte ați scris dumneavoastră în manualul acesta!” Termeni, dogme, erezii, speculații filosofice, dispute – la ce servesc toate astea? „Nimic nu e mai sărac decât cugetarea care, stând afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu.” (Diadoh, episcop al Foticeei, sec. V). Azi, e nevoie de creștini autentici și mărturisitori adevărați (gr. martirevo = a mărturisi; de aici și termenul de „martir”) într-o relație vie cu Dumnezeu, „din interiorul Lui”, în Duhul Lui, nu doar de niște transmițători de cunoștințe teologice exterioare, mereu puși pe harță pentru monopolul (exclusivismul) și „drepturile de autor” asupra „adevărului” divin. Vremea polemicilor sterile a apus. Lumea nu mai are nevoie să afle „sexul îngerilor”! E nevoie de o Întâlnire adevărată cu Dumnezeu, nu doar la nivelul minții și speculațiilor teologice, ci și la nivelul inimii și al spiritului. Un consilier sau mentor spiritual asta va trebui să facă, să-l conducă pe omul zilelor de azi la Marea Întâlnire existențială și spirituală cu Dumnezeu. „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6:39). Avem nevoie de duhovnici adevărați, de consilieri adevărați, de mentori spirituali adevărați, cu pregătire umană, teologică și viață spirituală pe măsură, care să înțeleagă omul de azi cu toate problemele, slăbiciunile și ezitările lui, nu de triumfaliști „îmbelferiţi ai spiritului”, de legaliști, formaliști, moraliști de mucava care să te trateze de pe poziții de superioritate, suficiență și omnisciență. Avem nevoie de călăuze spirituale umane, calde, autentice, vii care să „nu ne dea lecții de morală ieftină” și de „auto-izbutită soteriologie”. Nu e nevoie de „experți” care să ni se insinueze drept „modele” și „păstori” ai unei turme paraplegice și oarbe, ci de oameni adevărați cu inimă caldă și mare, cu care să putem intra într-un dialog real, de la om la om, de la suflet la suflet, cu Dumnezeul cel Viu prezent în mijlocul nostru. Predica publică e una, relația de îndrumare spirituală, de consiliere sau de mentorat este alta. Este o relație particulară, de la om la om, cu o forță de impact soteriologic imensă: o adevărată „chirurgie spirituală” în care omul își oferă mentorului spiritual inima deschisă ca „pe tavă” cu toată încrederea. De măiestria și responsabilitatea duhovnicului, consilierului sau mentorului spiritual depinde „reușita operației” și felul în care este „suturată” incizia. Din păcate, mulți au rămas profund dezamăgiți și debusolați după „întâlnirea” cu unele „pseudo-călăuze” sau „mercenari” implicați în acest câmp psihologic și spiritual extrem de fragil. Predica te poate atinge parțial, dar cuvântul adresat direct, de la inimă la inimă, n-are cum să nu-ţi trezească sentimente, întrebări, idei, aspirații puternice. Aceasta și era relația directă dintre avva (maestrul spiritual) și ucenic, încă din antichitatea creștină, și către asta tindem și acum, spre o neo-evanghelizare sau re-încreştinare autentică (nu îndoctrinare sau prozelitism) a omului, prin comunicarea față în față cu mentorul, un om mai experimentat, pregătit (psihologic și spiritual), cu învățăcelul, în curs de formare, pentru a-l smulge din marasmul și pericolele societății atee despre care vorbeam mai sus. Mai trebuie doar să înțelegem că, azi, această relație spirituală de călăuzire este cumva „pe picior de egalitate”. Nimeni nu se consideră superior nimănui, doar „maestrul” spiritual este dispus și disponibil să (se) investească în „discipol”, în beneficiul orientării lui existențiale și mântuirii. Aceasta înseamnă „artă” și autenticitate spirituală! Volumul de față, Consiliere și mentorare cu impact, ca, de altfel, întreaga colecție Autentic, urmăreşte obținerea unor mărturii adevărate ale unor persoane autentice, care să le fie de folos în orientarea și formarea oamenilor dispuși să-și caute calea și rostul lor spiritual. Așa cum, deja, ne-a obișnuit apariția primului volum, Copilărie și parentalitate cu impact, structura celui de față este la fel de coerentă, variată și interesantă cum, nu mă îndoiesc nicio clipă, vor fi și cele ce vor urma. Coordonatoarea volumului și a colecției, doamna conf. univ. dr. Patricia Runcan, un manager cultural excelent și, la rându-i, un om spiritual autentic, nu se dezice, nici de această dată, de stilul ei „nemțesc”, precis, pedant și de chemarea/menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu: de a învăța în școală, de a mărturisi în/prin Biserică și de a scrie mesajul divin celor dispuși să-l asculte. Susțin și încurajez, cu tot sufletul, această minunată inițiativă a colecției Autentic și sper să dea roade cât mai bogate și îndelungate! Conf. univ. dr. Eugen Jurca "