To see the other types of publications on this topic, follow the link: Deontologie.
Journal articles on the topic 'Deontologie'
Create a spot-on reference in APA, MLA, Chicago, Harvard, and other styles
Consult the top 50 journal articles for your research on the topic 'Deontologie.'
Next to every source in the list of references, there is an 'Add to bibliography' button. Press on it, and we will generate automatically the bibliographic reference to the chosen work in the citation style you need: APA, MLA, Harvard, Chicago, Vancouver, etc.
You can also download the full text of the academic publication as pdf and read online its abstract whenever available in the metadata.
Browse journal articles on a wide variety of disciplines and organise your bibliography correctly.
1
Dufour-Fallot, Brigitte. "Zur Berufsethik (Deontologie) der Ökologinnen." GAIA - Ecological Perspectives for Science and Society 1, no. 1 (1992): 61–63. http://dx.doi.org/10.14512/gaia.1.1.12.
Full text
2
Bonin, Hubert. "L'historien mercenaire. "Business history" et deontologie." Vingtième Siècle. Revue d'histoire, no. 13 (January 1987): 115. http://dx.doi.org/10.2307/3769910.
Full text
3
Voûte, Caesar. "The deontology of the conquest of space / de la deontologie de la conquete de l'espace." Space Policy 1, no. 1 (1985): 100–101. http://dx.doi.org/10.1016/0265-9646(85)90055-4.
Full text
4
Schroth, Jörg. "Deontologie und die moralische Relevanz der Handlungskonsequenzen." Zeitschrift für philosophische Forschung 63, no. 1 (2009): 55–75. http://dx.doi.org/10.3196/004433009787717406.
Full text
5
Witte, Erich H. "Ethische Grundpositionen und ihre Bedeutung bei der Rechtfertigung beruflicher Handlungen." German Journal of Human Resource Management: Zeitschrift für Personalforschung 16, no. 2 (2002): 156–68. http://dx.doi.org/10.1177/239700220201600203.
Full textAbstract:
Die empirische Ethikforschung wird aus der klassischen Moralforschung herausgelöst und in Verbindung mit anderen Schwerpunkten aus der Sozialpsychologie und Soziologie gebracht: Werte, Kultur, Gerechtigkeit, Attribution. Ferner wird auf weit zurückliegende Studien aufmerksam gemacht. Als Ergebnis dieser Überlegungen wird eine präskriptive Attributionsforschung vorgeschlagen, die die Rechtfertigung von Handlungen mit Hilfe der Angabe von Bedeutungsgewichten der klassischen vier ethischen Grundpositionen: Hedonismus, Intuitionismus, Utilitarismus und Deontologie, erfaβt. Mit Hilfe dieser vier ethischen Grundpositionen, die einmal über eine Fragebogentechnik und zum anderen über eine inhaltsanalytische Kategorisierung erfasst werden, wird das zugrundeliegende Motivmodell erfasst, das das Denkmodell der ursprünglichen Attributionsforschung ergänzt. Bei der Untersuchung der Rechtfertigung der eigenen Arbeitsleistung erkennt man deutlich einen Unterschied zwischen ost- und westdeutschen Arbeitnehmern. Die ostdeutschen Arbeitnehmer rechtfertigen ihre Leistungen stärker kollektivistisch über die Betonung von Utilitarismus und Deontologie. Ostdeutsche Pendler haben keine Rechtfertigungsmöglichkeiten mehr. Die westdeutschen Pendler bleiben dagegen stabil. Beim Vergleich der Rechtfertigung der Keimbahntherapie von drei unterschiedlichen Berufsgruppen aus der Wirtschaft, der Medizin und der Rechtsprechung zeigt sich eine Bevorzugung hedonistischer Positionen durch die Wirtschaftler und die Bevorzugung von Utilitarismus und Deontologie durch die Juristen und Mediziner. Das tiefere Verständnis von Erklärungen führt zur ursprünglichen, deskriptiven Attributionsforschung und das bessere Verständnis von Motivationen führt zur präskriptiven Attributionsforschung in Form der hier vorgeschlagen empirischen Ethikforschung.
6
Tat-Fung Lam, Eric. "»Das System der Sittenlehre« im gegenwärtigen Kontext: Deontologie, Konsequentialismus oder Perfektionismus?" Fichte Studien 53, no. 2 (2024): 370–94. https://doi.org/10.1163/18795811-05302010.
Full textAbstract:
Zusammenfassung Dieser Beitrag setzt sich mit den aktuellen Forschungsergebnissen zur Sittenlehre (1798) von Fichte auseinander, wie sie von Michelle Kosch, Allen Wood und Owen Ware interpretiert wurden. Ziel ist es, ihre jeweiligen Lesarten der Sittenlehre aus der Jenaer Zeit systematisch zu rezensieren und eine revidierte Interpretation vorzuschlagen. Kosch argumentiert, dass die Sittenlehre de facto einen Konsequentialismus darstellt, bei dem der Endzweck der Freiheit durch moderne Technologie realisiert wird. Wood hingegen betrachtet Fichte als einen radikalen Kantianer, dessen Konzept der sittlichen Bestimmung eine akzeptable Modifikation von Kants Theorie darstellt, wobei die sittliche Handlung durch das subjektive Gewissen gewährleistet wird. Ich teile Owen Wares Auffassung, dass die Sittenlehre als Perfektionismus verstanden werden sollte, der in einem teleologischen Rahmen zu betrachten ist. Ich interpretiere jedoch die Sittenlehre dahingehend, dass das handelnde Subjekt stets danach strebt, den Endzweck der absoluten Selbständigkeit zu erreichen. Dabei bleibt die Selbständigkeit jedoch nur eine praktische und unerreichbare Idee; dennoch hat der Akteur die Pflicht, sich ihr anzunähern. Auf diese Weise kann das Handeln bzw. Streben als ein unendlicher Prozess verstanden werden, und die absolute Selbständigkeit stellt die konstitutive Aufgabe allen Daseins dar.
7
Nass, Elmar. "Jenseits von Utilitarismus und Deontologie. Ein Diskussions-Beitrag christlicher Corona-Ethik." Sozialer Fortschritt 72, no. 3 (2023): 233–55. http://dx.doi.org/10.3790/sfo.72.3.233.
Full text
8
LUPU, Gabriel-Stănică. "Dileme și provocări în sprijinirea cursurilor de etică, deontologie și integritate academică." Revista Etică și Deontologie 2021, no. 1 (2021): 44–51. http://dx.doi.org/10.52744/red.2021.01.06.
Full textAbstract:
Societatea informațională și globalizarea aduc, precum orice tendință și schimbare majoră în istoria umană, avantaje și dezavantaje pentru individ și pentru întreaga societate. Odată cu circulația extrem de rapidă a informației, cu creșterea accesului la baze de date uriașe, cu apariția mijloacelor de comunicare la distanță care permit părților implicate să interacționeze în timp real, să transfere volume mari de date, au apărut și situații în care persoane individuale sau grupuri, au abuzat de aceste facilități și le-au exploatat în scopuri lipsite de responsabilitate etică, afectând instituții, specialiști din mediul academic, indivizi din diverse zone profesionale, atât din punct de vedere al imaginii, cât și patrimonial. Formarea și integrarea viitorilor specialiști pe piața muncii, în economie, în educație, în sănătate sau în administrație, necesită nu doar bagajul de cunoștințe aferent domeniului de studiu. Este nevoie de formarea unor comportamente, caractere și atitudini adecvate privitoare la integritate, etică, deontologie profesională. Acest lucru se obține prin educarea, conștientizarea și stimularea tinerilor, în vederea construirii valorilor morale până la virtuți, astfel încât să aibă un aport crescut la performanța unității în care își desfășoară activitatea, concomitent cu îmbunătățirea culturii organizaționale din care fac parte. Nu toți studenții vor activa în cercetare sau în educație. Acest lucru nu este relevant atunci când vorbim de necesitatea formării unor comportamente etice pe termen lung. Studentul de azi, viitorul profesionist, poate fi un serios element de influență pozitivă și formare adecvată a generațiilor următoare, de la catedră, din mediul de afaceri, dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție publică.
9
Hübscher, Marc. "Integrative Managementethik. Unternehmen und Unternehmer im Spannungsfeld zwischen Post-Teleologie und Deontologie." Zeitschrift für Wirtschafts- und Unternehmensethik 4, no. 2 (2003): 217–29. http://dx.doi.org/10.5771/1439-880x-2003-2-217.
Full text
10
Di Pietro, Maria Luisa, and Maddalena Pennacchini. "La comparsa della bioetica nei Codici di Deontologia medica italiani: profilo storico e analisi dei contenuti." Medicina e Morale 51, no. 1 (2002): 29–62. http://dx.doi.org/10.4081/mem.2002.711.
Full textAbstract:
Negli ultimi anni è divenuto sempre più evidente il legame tra la deontologia medica e la bioetica. La deontologia ha recepito i messaggi della bioetica ed ha abbandonato la funzione di puntuale inventario delle leggi e delle regole attinenti la professione, mentre essa ha acquisito dignità di sostegno e di guida ad una buona pratica medica. Ma questa attenzione è recente, oppure è rintracciabile anche nei vari codici di deontologia medica pubblicati in Italia nel corso del XX secolo?
 L’analisi dei Codici di Deontologia medica italiani ha messo in evidenza uno specifico interesse per i temi propri della bioetica a partire dal Codice del 1978. Non si tratta, però, solo della scelta dei temi. La riflessione deontologica ha fatto propria anche la metodologia bioetica. Per cui i Codici danno indicazioni sull’agire del medico partendo da un ben preciso riferimento antropologico: il rispetto della persona umana e dei suoi diritti. Ciò nonostante, la soggettività dei diritti non è riconosciuta prima della nascita, quindi sono giustificati sia l’aborto sia le tecniche di fecondazione artificiale. Inoltre, la dignità professionale del medico non è sempre salvaguardata, infatti, in nome del rispetto dell’autonomia, essa viene subordinata alle decisioni del paziente. Questo rappresenta un paradosso dei Codici deontologici, i quali hanno come scopo principale quello di vietare i comportamenti dannosi per il “buon nome” della categoria.
11
DOMOCOŞ, Carmen Adriana. "Plagiatul între încălcarea unei norme penale sau a uneia de drept administrativ." ANALELE ȘTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI (SERIE NOUĂ). ȘTIINŢE JURIDICE 70, no. 1 (2024): 243–56. http://dx.doi.org/10.47743/jss-2024-70-1-14.
Full textAbstract:
Legea nr. 206/2004, privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare, în corpul căreia se identifică definirea termenului de „plagiat”, nu sancţionează şi nu interzice preluarea, în sine, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice, deoarece o astfel de interdicţie ar echivala cu imposibilitatea desfăşurării oricărei activităţi de cercetare. Ceea ce sancţionează Legea nr. 206/2004 este preluarea acestor elemente, din lucrări anterioare publicate de alt autor sau de acelaşi autor, fără citare, prin indicarea numelui autorului, titlului, editurii, anului apariţiei şi a paginii/paginilor de la care s‑a făcut preluarea. Astfel într‑o speţă analizată în prezentul articol reclamantului i s‑au reproşat abateri de la obligaţia de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare, constând în preluarea identică, în cap. IV al propriei lucrări de doctorat, a textelor dintr‑o altă lucrare ştiinţifică publicată anterior, cu încălcarea regulilor de citare expuse în precedent. Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare‑dezvoltare se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare‑dezvoltare, precum şi sancţiunile prevăzute în Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată, şi în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
12
Potrč, Matjaž. "Prosudbeno vjerovanje." Filozofska istraživanja 39, no. 1 (2019): 189–99. http://dx.doi.org/10.21464/fi39114.
Full textAbstract:
Što je vjerovanje? Da bi se odgovorilo na ovo pitanje, pokušat će se rekonstruirati oblikovanje-vjerovanja. Ono otkriva isprepletenost dviju dimenzija, a na gornjem se kraju nalazi istina kao objektivni teleološki cilj oblikovanja-vjerovanja. Ovaj cilj temelji se na gnijezdnoj hijerarhiji uzajamno podržanih podciljeva: objektivnih dokaza, transglobalne pouzdanosti, nečijeg doksastičkog senzibiliteta i nečega što je sve-u ultima facie doksastički privid. Donji kraj hijerarhije subjektivan je i deontičan, dok se u sredini miješaju teleološki i deontički elementi. Vanjski ili opisni sastojci za oblikovanje-vjerovanja postaju disciplinirani kroz ne-instrumentalnu teleologiju i deontologiju. Teleologija-deontologija koja se isprepliće u oblikovanju-vjerovanja otkriva da vjerovanje dijeli nekoliko značajki s valjanim sudom: s fenomenološkom osnovom, predanošću, senzibilitetom i odgovornošću. Ispreplitanje teleologije-deontologije također karakterizira i kvazi-agresivni prikaz intencionalnosti. Vjerovanje, poput onoga koje se pretežno pojavljuje u epistemologiji i etici, osigurava reduciranu verziju pravog suda, tako da je u stanju udovoljiti eksternalističkom i deskriptivističkom programu, uklanjajući teleologiju-deontologiju. Perspektiva prosudbenog vjerovanja oživljava se jednom kada epistemologija vrline i etika vrline dobiju svoju podršku kroz nečiji karakter.
13
Ucrainciuc, Svetlana. ""Deontologia profesională a personalului din biblioteci" (autor Ludmila Corghenci, BNRM, Chișinău, 2022. 81 p.)." Magazin Bibliologic 4, 2022 (January 26, 2023): 136. https://doi.org/10.5281/zenodo.7572616.
Full textAbstract:
Autorul evidențiază actualitatea conținutului lucrării, structura logică a acesteia, accesibilitatea abordării subiectelor privind deontologia profesională, educația deontologică a personalului din biblioteci. Lucrarea prezintă un suport incontestabil pentru formarea continuă în context nonformal și informal.
14
Diatmika, I. Wayan Bayu. "MODEL BISNIS YANG BAIK DAN BERTUHAN." El Muhasaba: Jurnal Akuntansi 6, no. 1 (2016): 34. http://dx.doi.org/10.18860/em.v6i1.3876.
Full textAbstract:
<p><strong>Abstract</strong></p><p>Business practices currently doctrine strongly by capitalist ideology. Business applied to get the optimal profits, no matter how do they obtain it. At the end, businesses increasingly move with concern on their own profit and do not concern on other parties who are affected by the business. The business orientation as this model will only give pleasures to the owner of business. This article discusses on the new model that reconstruct the capitalistic (conventional) business. New business model formed by combining the triple bottom line (TBL), tri hita karana (THK), Pancasila ideology, and the full disclosure based on the ethics that refers to the deontology theory. The combination of those concepts form the new business model that arranged by three foundation which connected each other that are basic foundation, then the fundamental foundation, and the last was the full disclosure foundation. The basic foundation of the business model is the concept of ethics deontology which came through good intentions. The good intentions were then be backed by fundamental foundation that is a combination of triangle TBL and THK. The culmination of a combination of TBL and THK welfare is the creation that is the root of pro human, nature, advantages, and the God .The last foundation, the full disclosure, like a flowers that bloom from the bushes, this is visualize business that will be seen by public through information that distributed by the business. The core of the notion of the business model is essentially on the foundation, namely deontologist approach, or approach based on good intentions action or obligation to follow the God values. As strong as any business model organized, good intentions are the only bricks strongest to it.</p><p><strong>Abstrak</strong></p><p>Praktik bisnis saat ini didoktrin kuat oleh ideologi kapitalis. Bisnis dijalankan untuk memperoleh keuntungan yang sebesar-besarnya, tidak peduli dengan cara apa keuntungan tersebut didapatkan. Pada akhirnya, bisnis kian bergerak dengan hanya mementingkan kepentingannya atas keuntungan dan tidak mempedulikan kepentingan dari pihak-pihak lain yang dipengaruhi oleh bisnis tersebut. Orientasi bisnis seperti ini pada akhirnya hanya akan memberikan kenikmatan kepada pemilik-pemilik dari bisnis tersebut.Artikel ini membahas mengenai suatu model baru yang merekonstruksi model bisnis kapitalistik (konvensional). Model bisnis baru dibentuk dengan mengkombinasikan konsep triple bottom line (TBL), tri hita karana (THK), ideologi Pancasila, dan pengungkapan penuh dengan berdasarkan pada landasan etika sesuai dengan teori deontologi. Pengkombinasian dari konsep-konsep tersebut melahirkan suatu model bisnis baru yang tersusun dari tiga pondasi yang saling berkaitan satu dengan lainnya yakni pondasi dasar atau basic foundation, kemudian pondasi fundamental atau fundamental foundation, dan yang terakhir adalah pondasi konsep pengungkapan penuh.Pondasi dasar dari model bisnis ini ialah konsep etika deontologi yang diturunkan melalui niat baik. Niat baik tersebut kemudian akan disokong oleh pondasi fundamental yang merupakan kombinasi dari segitiga TBL dan THK. Puncak dari kombinasi dari TBL dan THK ialah terciptanya kesejahteraan yang merupakan akar dari keberpihakan terhadap manusia, alam, keuntungan, dan Tuhan. Pondasi terakhir, konsep pengungkapan penuh, ibarat bunga yang mekar dari pohonnya, inilah visualisasi bisnis yang akan dapat dilihat oleh publik melalui informasi-informasi yang disebarkan oleh bisnis. Inti dari gagasan model bisnis ini ialah pada pondasi dasarnya, yakni pendekatan deontologis, atau pendekatan tindakan berdasarkan niat baik atau kewajiban untuk mengikuti nilai-nilai firman Tuhan. Sekuat apa pun model bisnis ini disusun, niat baik adalah satu-satunya batu bata terkuat untuk menopangnya.</p>
15
Bergadaa, M. "Evolution de l'episteme economique et sociale : proposition d'un cadre de morale, de deontologie, d'ethique et de responsabilite pour le marketer." Recherche et Applications en Marketing 19, no. 1 (2004): 55–72. http://dx.doi.org/10.1177/076737010401900104.
Full text
16
Stela IVAN, Angela, and Elisabeta SLABU. "Considerații privind aplicarea normelor de etică în activitatea didactică universitară." Revista Etică și Deontologie 2021, no. 1 (2021): 18–24. http://dx.doi.org/10.52744/red.2021.01.03.
Full textAbstract:
Activitatea didactică universitară are la bază un sistem de valori etice unanim recunoscute, care gestionează și orientează comportamentul membrilor comunităţii academice. Aceste valori sunt încorporate într-o serie de reguli şi norme de comportament pe care le regăsim în legi şi în acte administrative normative denumite Coduri de etică şi deontologie universitară, avizate prin deciziile Senatelor universitare şi care fac parte integrantă din Cartele universitare. Constituie o sarcină și o preocupare permanentă a membrilor Comisiilor de etică universitară, să stabilească forţa juridică a acestor coduri şi relaţiile lor cu celelalte reglementări normative aprobate de către aceleaşi foruri din conducerea universitară. Atunci când se evaluează dacă un membru al comunităţii universitare a respectat sau nu normele de etică academică, în Comisiile de etică se analizează mai multe acte juridice ce pot fi aplicate cauzei care se discută. Care este procedura prin care se stabileşte ce act administrativ va sta la baza deciziei ce va fi luată? Unele acte administrative normative au o forţă juridică mai mare decât a altora? Sau toate au aceeaşi forţă juridică? Vom afla analizând multitudinea de reglementări juridice care au relevanţă în soluţionarea cauzelor cu care sunt sesizate Comisiile de etică universitară.
17
GIURGIUMAN, Tünde, Marius DEACONU, and Sorin Daniel VÂTCĂ. "Etica academică în contextul pandemiei Covid 19: metode eficiente utilizate la nivel instituţional." Revista Etică și Deontologie 2021, no. 1 (2021): 25–31. http://dx.doi.org/10.52744/red.2021.01.04.
Full textAbstract:
În contextul situației pandemice provocate de Covid 19, etica şi valorile academice au avut de suferit în ceea ce privește informarea, promovarea și diseminarea normelor de conduită academică și profesională. Toate instituţiile publice au la bază fie codul de etică și deontologie, fie regulamente de conduită profesională pentru a contracara problemele unui comportament inadecvat. Prin urmare, au fost necesare noi metode de promovare adaptate comunicării online. Noile metode utilizate au facilitat transmiterea informaţiilor, care vizează drepturile şi obligaţiile studenţilor, normele de comportament și conduită ale personalului academic şi auxiliar, facilitând astfel respectarea standardelor de etică şi conduită acceptate și impuse de mediul universitar. Lucrarea de faţă abordează problematica metodelor utilizate în această perioadă, în care mediul on-line a constituit sfera de desfăşurare a tuturor acţiunilor întreprinse. E-mail-urile de informare și promovare, întâlnirile individuale sau în grup, dezbaterile pe diverse teme, şedinţele de consiliere şi-au găsit un teren propice de manifestare în mediul virtual. Aşadar, unei universităţi, care în societatea actuală are rolul de a reprezenta un pol de excelenţă cu funcţie de formator de opinie şi atitudine la toate nivelurile ei, îi revine dificila sarcină de a promova și veghea asupra valorilor morale şi etice
18
Di Cori, Renzo. "Abecedario etico, deontologico e metodologico per l'esperto psicoforense dell'età evolutiva." MINORIGIUSTIZIA, no. 3 (May 2024): 165–89. http://dx.doi.org/10.3280/mg2023-003019.
Full textAbstract:
L'esperto di psicologia forense svolge il una funzione giurisdizionale delicata, che richiede il rispetto di norme codicistiche, di principi etico-deontologici oltre che di rigorosi criteri metodologici. Nel contesto legale la questione che si pone è la definizione di profili comportamentali e metodologici che riducano il rischio di condotte eticamente scorrette, potenzialmente lesive dei diritti soggettivi dei periziandi nonché foriere di conseguenze anche gravi per l'esperto, sia sotto il profilo civile e penale, sia deontologico. Quello che segue è il tentativo di inventariare in maniera semplificata i principali richiami normativi, deontologici e metodologici utili al corretto svolgimento del compito peritale sia d'ufficio, sia di parte.
19
Pascali, V. L., E. Bottone, and Angelo Fiori. "Problemi bioetici, deontologici e medico-legali della medicina perinatale." Medicina e Morale 41, no. 1 (1992): 43–58. http://dx.doi.org/10.4081/mem.1992.1113.
Full textAbstract:
I quattro livelli (tecnico-professionale in senso stretto, giuridico, deontologico e bioetico) nei quali si inscrive il rapporto medico-paziente comportano problemi diversi nel consenso informato e nelle prestazioni per la diagnosi e cura delle malattie fetali e di quelle del neonato. Di tali problemi, esaminati principalmente nell'ottica delle norme giuridiche e deontologiche italiane, gli autori tracciano le linee essenziali.
20
Oppes, Mario. "La Deontologia medica all’inizio del ’900: i principi del primo Codice italiano." Medicina e Morale 52, no. 6 (2003): 1203–12. http://dx.doi.org/10.4081/mem.2003.659.
Full textAbstract:
Il Codice di Etica e di Deontologia dell’Ordine dei medici della provincia di Sassari, pubblicato nel 1903, rappresenta il primo esempio in Italia di Codice di deontologia medica. A cento anni di distanza dalla sua promulgazione appare interessante valutare i principi in esso contenuti e confrontarli con quelli inseriti nei successivi codici. Attraverso il percorso storico della deontologia è possibile infatti comprendere il significato che essa ha avuto nel determinare i comportamenti dei medici nell’esercizio della professione, ma soprattutto si può scoprire, il vero significato da attribuire alla deontologia stessa. Infatti negli ultimi trent’anni, con l’avvento della bioetica, si è assistito ad una vera e propria crisi della deontologia che ha portato persino alla perdita di una concezione condivisa del suo significato all’interno della categoria professionale dei medici.
 Dall’analisi del testo del codice emerge la sottolineatura del dovere di ottenere il consenso del paziente per ogni atto operativo, inattesa per quei tempi, caratterizzati da un rapporto medico-paziente di tipo paternalistico. Vi è inoltre un ripetuto richiamo alla necessità di curare tutti i malati con lo stesso impegno, indipendentemente dalla classe sociale di appartenenza, e ciò assume particolare rilevanza se si considera che all’epoca non esisteva un servizio sanitario nazionale in grado di garantire uniformi livelli di assistenza. In gran parte del codice ci si sofferma poi ai rapporti fra colleghi e negli articoli dedicati a tale problematica si evidenzia una particolare sensibilità verso la correttezza fra professionisti, oggi decisamente disattesa, tanto che tale esigenza non trova particolari sottolineature nell’ultimo codice nazionale.
 Infine è significativo il richiamo esplicito a tutti gli associati al rispetto delle regole deontologiche, pena la comminazione di sanzioni disciplinari e ciò assume particolare rilevanza se si pensa che cento anni fa gli Ordini dei medici non avevano ancora ottenuto il riconoscimento giuridico, che arriverà solo nel 1910.
21
McAllister, Blake. "Justification Without Excuses." American Philosophical Quarterly 59, no. 4 (2022): 353–66. http://dx.doi.org/10.5406/21521123.59.4.02.
Full textAbstract:
Abstract Arguably, the original conception of epistemic justification comes from Descartes and Locke, who thought of justification deontologically. Moreover, their deontological conception was especially strict: there are no excuses for unjustified beliefs. Call this the “classical deontologist” conception of justification. As the original conception, we ought to accept it unless proven untenable. Nowadays, however, most have abandoned classical deontologism as precisely that—untenable. It stands accused of requiring doxastic voluntarism and normative transparency. My goal is to rescue classical deontologism from these accusations. I show how, given a specific form of internalism coupled with a plausible theory of epistemic blame, we can be blameworthy for all of our (non-exempt) unjustified beliefs without transparency or voluntarism. The result is that the classical deontological conception of justification should regain its privileged status.
22
Q.C. Aliyev. "Bioetika tədris və elmi fəaliyyətdə". Azerbaijan Medical University Journal 2, № (1) (2021): 8–13. http://dx.doi.org/10.28942/amuj.v2i(1).6.
Full textAbstract:
Həkimlərin bioetik tərbiyəsi deontologiya da daxil olmaqla tələbəlik illərindən başlanmalıdır. Müəllimin əsas borcu tələbə həkimlərdə mənəvi-əxlaqi saglamlıq və peşə etikası prinsiplərini təlim və tərbiyənin vəhdətində formalaşdırmalıdır.
 Müəllim – klinisistik deontoloji prinsiplərin reallaşmasında xüsusən böyük rolu yalnız canlı sözlə deyil və həm də özünün nümunələri ilə gələcək həkimlərini öyrətməsidir. Tələbəlik illərində həkim tələbələri öz andlarına şüurlu şəkildə hazırlanmalıdır ki, həmişə həkim yüksək vəzifəsini, xalq və dövlət qarşısında məsuliyyətini daha dərindən xatırlasın (yadda saxlasın).
23
Ortiz, Yerardo, Deivid Vargas, and Luisedgar Velásquez. "Propuesta de estrategia académica basada en la deontología profesional para fortalecer las competencias axiológicas." Talento - Revista de Administración 1, no. 1 (2021): 40–53. http://dx.doi.org/10.33996/talento.v1i1.4.
Full textAbstract:
La presente investigación surgió en vista de la necesidad de incorporar en el pensum de estudios de la carrera de Contaduría Pública de la Facultad de Ciencias Económicas y Sociales de la Universidad de Carabobo, una materia sobre Deontología Profesional, con el fin de formar a los estudiantes de manera integral con sólidos conocimientos y valores para afrontar el campo de trabajo con profesionalidad. Se planteó como objetivo primordial diseñar una estrategia académica para fortalecer el dominio de conocimiento en Deontología Profesional a los estudiantes de Contaduría Pública de la Universidad de Carabobo. La investigación asumió el enfoque cuantitativo, enmarcado en un diseño de campo y carácter descriptivo, apoyada con referencias bibliográficas-documentales. Como población objetivo, se enfocó en los estudiantes del décimo semestre de Contaduría Pública de la FACES-UC. A partir de ello se pudo concluir que la mayoría de los estudiantes de la carrera de Contaduría Pública de la FACES - Universidad de Carabobo no manejan ni conocen que es la deontología profesional, así como los códigos deontológicos y su importancia dentro del ejercicio profesional de la Contaduría Pública, lo cual lo limita en la realización de un ejercicio responsable, justo y honesto.
 ABSTRACT
 This research arose in view of the need to incorporate in the curriculum of the Public Accounting career of the Faculty of Economic and Social Sciences of the University of Carabobo, a subject on Professional Deontology, in order to train students comprehensively with solid knowledge and values to face the field of work with professionalism. The main objective was to design an academic strategy to strengthen the domain of knowledge in Professional Deontology for students of Public Accounting at the University of Carabobo. The research assumed the quantitative approach, framed in a field design and descriptive character, supported by bibliographic-documentary references. As a target population, it focused on students in the tenth semester of Public Accounting at FACES-UC. From this, it was possible to conclude that most of the students of the Public Accounting career at FACES - University of Carabobo do not handle or know what professional deontology is, as well as the deontological codes and their importance within the professional practice of the Public Accounting, which limits it in carrying.
24
Ludmila, RUSNAC. "O ABORDARE PRAXIOLOGICĂ ASUPRA STRATEGIILOR DE CONSTRUCȚIE A DISCURSULUI TELEVIZUAL ÎN TALK-SHOW." STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE Științe Sociale, no. 12(158) (2022): 18–23. https://doi.org/10.5281/zenodo.5816564.
Full textAbstract:
Programele de televiziune în formatul talk-show-ului social, sub aspect conținutal, tot mai mult etalează viața de zi cu zi și poveștile oamenilor obișnuiți, motiv pentru care telespectatorii manifestă un interes stabil pentru astfel de pro­duse de televiziune. Aceasta este lumea lor reală, iar ei sunt eroii acestei realități, sunt ascultați, puși în valoare, lăsați să-și dezvăluie trăirile și asta nu poate să nu atragă. Unul dintre secretele ratingului ridicat al acestui gen de content de televiziune este scoaterea în evidență a istoriilor reale, particulare, pe alocuri neobișnuite, dar interesante, captivante și atât de comune; or, fiecare om cunoaște sentimentul de iubire, dezamăgire, ură, trădare, indignare, compasiune, răz­bu­nare etc. Subiecte uzuale sunt cele ce reflectă domeniul social: violența în familie, alcoolismul, stigmatizarea, proceduri de divorț, privarea de drepturi părintești, criminalitate, suicid, prostituție, relațiile interetice ș.a. Sub aspect discursiv, lim­bajul eroilor abundă în elemente de oralitate, cu precădere rusisme, regionalisme și cuvinte populare, sunt promovate stereotipuri, prin aceasta fiind justificate prejudecățile existente la nivel de societate, se utilizează cuvinte și expresii ce pot afecta psihicul, sunt repetate expresii șocante, prin accentuarea la începutul programului, iar ulterior la aceste expresii se revine în repetate rânduri, ele devenind, de fapt, un laitmotiv al ediției.
25
Fernandez Sanchez, Francisco-Cristobal. "El còdigo deontològico médico de 1847." Medicina e Morale 42, no. 4 (1993): 691–709. http://dx.doi.org/10.4081/mem.1993.1047.
Full textAbstract:
L'Autore, partendo da una rapida illustrazione storica dei documenti riguardanti l'esercizio della professione medica e descrivendo le modificazioni che la stessa ha subito nel corso dei secoli, analizza il primo codice di deontologia medica dell'epoca moderna: il Code of Medicai Ethics dell'Associazione Medica Americana del 1847. Viene inoltre evidenziato come detto codice attinga a diverse fonti: il Giuramento di Ippocrate, gli "Statuta Moralia" dei medici inglesi, l'opera "Medical Ethics" di T. Percival e l'influenza del dr. B. Rush. Lo studio si conclude con una serie di considerazioni sui rischi e le possibilità che il pluralismo etico comporta a livello dell'esercizio della professione medica e, quindi, dei codici deontologici.
26
Saja, Krzysztof. "Konsekwencjalizm kantowski D. Cummiskeya i D. Parfita a autonomia podmiotu." Etyka 46 (December 1, 2013): 88–104. http://dx.doi.org/10.14394/etyka.526.
Full textAbstract:
Standardowy, podręcznikowy wykład etyki ujmuje kantyzm jako formę deontologii. Wpływ na to miał sam I. Kant, który krytykował konsekwencjalizm i bronił prawomocności deontycznych rygorów. Wielu jego kontynuatorów podziela jego opinie, uznając, że etyk-kantysta musi być deontologiem. Jednak kantowski konsekwencjalizm nie jest stanowiskiem wewnętrznie sprzecznym – twierdzą tak m.in. R.M. Hare, D. Cummiskey, S. Kagan czy D. Parfit. W niniejszym artykule przedstawiam sposób godzenia kantyzmu i konsekwencjalizmu, skupiając się na teoriach D. Cummiskeya i D. Parfita. Rozważam również najczęściej stawiany zarzut wobec kantowskiego konsekwencjalizmu, iż nie jest on w stanie oddać kantowskiej idei autonomii i godności. Argumentuję, że nie można stwierdzić, iż konsekwencjalistyczny nakaz, aby w niektórych rzadkich sytuacjach poświęcić jedną niewinną osobę w celu ratowania kilku innych, automatycznie i z konieczności gwałcił kantowską ideę autonomii, jeśli autonomię tę rozumie się nie jako millowską autonomię osób, lecz jako kantowską autonomię zasad.
27
Palazzani, Laura, Paolo Marchionni, Vincenza Mele, and Antonio G. Spagnolo. "La fondazione dell'obbligo morale al trattamento dei pazienti con infezione da HIV." Medicina e Morale 40, no. 3 (1991): 445–63. http://dx.doi.org/10.4081/mem.1991.1136.
Full textAbstract:
L'articolo esamina la questione etica, sorta in ambito medico con la comparsa della infezione da HIV, del rifiuto da parte di alcuni medici a curare i pazienti con tale infezione a causa del rischio personale. Ci si è chiesti se esiste una fondazione dell'obbligo da parte del medico a curare e a quale livello essa si situi: a tale scopo sono stati esaminati testi giuridici, deontologici e la letteratura etica. In conclusione gli autori evidenziano l'insufficienza della legislazione e della deontologia a fondare tale obbligo. Sul versante etico l'esame dei diversi modelli desumibili dalla letteratura consente di individuare nel modello etico delle virtù e ancor più nel personalismo ontologico il riferimento essenziale per fondare il dovere del medico a curare in vista della tutela del bene integrale del paziente.
28
Loner, Arnaldo. "La nuova morte Una malattia curabile. Riflessioni sul fine vita." CARDIOLOGIA AMBULATORIALE 30, no. 3 (2022): 149–54. http://dx.doi.org/10.17473/1971-6818-2021-3-1.
Full textAbstract:
Come un uragano la pandemia da SARS Covid 19 ha investito il pianeta sconvolgendo le consuete abitudini di vita, l’approccio alla malattia e, talora, alla morte di quanti ne sono stati colpiti e dei loro familiari forzatamente allontanati dai propri cari. In questo contesto ancora di più il ruolo del medico, gli aspetti relazionali, e deontologici tra sanitario e paziente sono diventati rilevanti. Da anni l’avvocato Arnaldo Loner, già Presidente dell’Ordine degli Avvocati di Bolzano e del Triveneto e, a suo tempo, accusa nel processo contro il guardiano del lager nazi-fascista della città, si occupa di deontologia medica, di aspetti medico-legali e di problematiche legate al fine vita. Numerose le sue pubblicazioni e le onorificenze ufficiali acquisite anche a livello internazionale. Nel recente convegno regionale dell’ARCA del Trentino Alto Adige svoltosi a Trento l’avvocato Loner ha tenuto una lettura dal titolo: “Riflessioni tra norma e deontologia in sanità”. Il tema della vita e della morte sono stati trattati da ampiamente e con pari dignità sempre tenendo ben presente che “Il tempo di relazione è tempo di cura” ed il medico nell’uno e nell’altro caso è un accompagnatore. Sarà pur vero, come sostiene Erich Fromm, che “gli uomini sono piccole nuvole che si formano e passano senza alterare minimamente le condizioni atmosferiche” ma il loro passaggio sulla terra non può essere ciò che succede mentre noi ci occupiamo d’altro.
29
Mingardo, Letizia. "È morto Ippocrate, lunga vita a Ippocrate. Per una rivalutazione del paradigma medico ippocratico." Medicina e Morale 68, no. 3 (2019): 249–63. http://dx.doi.org/10.4081/mem.2019.585.
Full textAbstract:
Nel panorama bioetico contemporaneo trova credito l’idea per cui la tradizione ippocratica sarebbe ormai irrimediabilmente anacronistica ed inevitabilmente superata, come, ad esempio, sostengono autori quali Veatch, Riha, Heubel e Mori. Le ragioni profonde di questa ostilità rimandano al divieto di pratiche abortive e di atti finalizzati a provocare la morte, contenuti nel Giuramento di Ippocrate, nonché, più in generale, alla commistione con l’etica cristiana che la storia dell’ippocratismo racconta. Nel presente contributo intendo mostrare come il movimento anti-ippocratico contemporaneo si nutra di una nozione di ippocratismo affetta da una certa stereotipia, e così ricostruita allo scopo di accreditare l’opposto paradigma pro-choice. Il mio intento finale è quello di offrire alcuni spunti per una riconsiderazione del paradigma medico ippocratico, alla luce dell’apprezzamento di quelli fra suoi elementi costitutivi che possono definirsi “classici”. Dopo un breve ritorno alle origini storiche dell’ippocratismo, mi soffermerò sul primo Aforisma di Ippocrate, in quanto manifesto epistemologico della medicina ippocratica, e sul Giuramento, in quanto manifesto deontologico della professione medica ippocratica. A traghettarmi dall’Aforisma al Giuramento, a cavallo tra epistemologia e deontologia, sarà una specifica riflessione sulla concezione ippocratica del rapporto tra medico e paziente, così come emergente anche da altre fonti antiche. Nel compiere questo percorso, sarò supportata da autorevoli voci, che, nell’odierno panorama nazionale e internazionale, contribuiscono ad alimentare una sempre più attenta rivalutazione della tradizione ippocratica, sotto il profilo etico e deontologico.
30
Niquet, Marcel. "FACTICITY AND SOCIOCENTRISM: SOME REMARKS CONCERNING TWO BASIC CONCEPTS OF MORAL THEORY." Síntese: Revista de Filosofia 35, no. 113 (2010): 301. http://dx.doi.org/10.20911/21769389v35n113p301-318/2008.
Full textAbstract:
Faticidade e sociocentrismo são dois conceitos fundamentais com os quais toda teoria moral se vê confrontada. O artigo enquadra o significado deles na deontologia clássica kantiana e no paradigma pós-kantiano da ética do discurso. A discussão dos problemas implicados nesses conceitos leva o autor a defender um paradigma do Realismo Normativo que faz justiça ao conteúdo crítico desses conceitos e às intuições morais contidas neles.Abstract: ´Facticity´ and ´socio-centrism´ denote major structural features of theories of morality. The paper explicates their core-meaning and tries to demonstrate how these notions are instantiated in classical Kantian deontology and the post-Kantian paradigms of discourse-ethics. A justification is attempted for abandoning these theories in favour of a possible successor paradigm of Normative Realism which does better justice to the critical content of these concepts and the morally loaded intuitions contained therein.
31
Victoria, BULICANU. "REFLECTAREA TEMATICII MINORITĂȚILOR SEXUALE ÎN PRESA MOLDOVENEASCĂ: ÎNTRE ACCEPTARE ȘI DISCRIMINARE." STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE Științe Economice și ale comunicării, no. 11(02) (2022): 76–80. https://doi.org/10.5281/zenodo.7310351.
Full textAbstract:
Problema abordării echitabile a subiectelor privind discriminarea anumitor categorii sociale în țara noastră rămâne a fi una dintre cele mai discutate în cadrul celor mai diverse evenimente publice, precum dezbateri publice, seminare, trainin­guri etc. În acest context, presa rămâne a fi unul dintre instrumentele–cheie de orientare a societății privind corecti­tudi­nea cu care sunt reflectate subiectele la tema discriminării în baza celor mai diverse criterii. Articolul încearcă să elucideze maniera în care unul dintre cele mai discriminate grupuri sociale în această țară, precum cel al minorităților sexuale, este abordat în cadrul materialelor jurnalistice. În ultimul timp, în mass-media autohtonă au apărut tot mai multe articole care vizează situația și problemele acestui grup social, dar modalitatea în care jurnaliștii reușesc să prezinte subiectul nu întotdeauna poate fi considerată în conformitate cu aspectele deontologice ale meseriei. Astfel, ne propunem să elucidăm în materialul de mai jos modalitățile în care este reflectat subiectul ce vizează minoritățile sexuale și problemele cu care se confruntă acestea, erorile pe care le comit jurnaliștii în procesul de reflectare a tematicii, precum și să oferim anumite recomandări de evitare a greșelilor, prin intermediul cărora presa ar putea fi, de asemenea, considerată instrument de manipulare și discriminare în raport cu această categorie socială.
32
Denaro, Pietro. "Il dovere di lealtŕ." SOCIOLOGIA DEL DIRITTO, no. 2 (December 2011): 61–82. http://dx.doi.org/10.3280/sd2011-002004.
Full textAbstract:
Dopo aver esaminato lo statuto del dovere di lealtŕ (e di altre simili regole di comportamento, quali la buona fede) nel diritto italiano e nell'ordinamento deontologico forense, l'autore mette in discussione l'atteggiamento di diffidenza mostrato dalla dottrina italiana, in particolare da quella processual-civilistica, nei confronti della lealtŕ come guida normativa per gli operatori del diritto. In particolare viene posta l'enfasi su tre caratteri fondamentali (che si rivelano punti di forza, piů che punti critici) della lealtŕ richiesta agli avvocati: la sua genericitŕ, il suo carattere relazionale e la molteplicitŕ di diverse lealtŕ, a volte in conflitto tra loro. L'autore conclude osservando come l'etica professionale non sia riducibile a una deontologia, consistente nella enunciazione di specifiche regole di condotta, in quanto essa non puň fare a meno di contenere dei riferimenti, seppur in certa misura indeterminati, a valori da perseguire e virtů da coltivare.
33
Sgreccia, Elio, Cesare Catananti, and Maddalena Pennacchini. "Alcune considerazioni etiche sul Liber Augustalis di Federico II di Svevia." Medicina e Morale 50, no. 3 (2001): 443–60. http://dx.doi.org/10.4081/mem.2001.722.
Full textAbstract:
Il Liber Augustalis di Federico II di Svevia è una raccolta di leggi poco conosciuta da chi non sia uno studioso o un cultore di storia del diritto. Questa legislazione, altrimenti nota come “Costituzioni di Melfi”, contiene alcune norme di deontologia professionale e di polizia sanitaria che mostrano la lungimiranza dell’Imperatore Svevo. In questo lavoro gli Autori hanno ritenuto opportuno rivisitare esclusivamente le c.d. “leggi sanitarie” di Federico II, ossia undici titoli contenuti tutti nel III libro delle Costituzioni, dedicati alle questioni sanitarie. Una rilettura di queste norme si è rivelata utile in primo luogo perché esse regolamentano alcune problematiche che ancor oggi fanno discutere il legislatore e, in seconda istanza, perché hanno precorso i tempi nelle modalità in cui hanno affrontato certi contenuti, tant’è vero che le soluzioni indicate mantengono a tutt’oggi una validità nei principi sia dal punto di vista della regolamentazione deontologico-sanitaria sia dal punto di vista etico.
34
Lestari, Intan, and Jufri Alkatiri. "Pengaruh Deontologi Etis Jurnalis dalam Kebebasan Pers di Ruang Publik." Jurnal Publish (Basic and Applied Research Publication on Communications) 3, no. 1 (2024): 40–60. http://dx.doi.org/10.35814/publish.v3i1.6559.
Full textAbstract:
Struktur informasi dengan kebebasan berpendapat sangat berbahaya jika tidak dibatasi dengan deontologi etis. Oleh karena itu, deontologi etis sangat diperlukan oleh seorang pelayan komunikasi (jurnalis) untuk menjaga kredibilitasnya. Penelitian ini bertujuan untuk mengeksplorasi dan menganalisis pengaruh deontologi etis terhadap kredibilitas profesi jurnalis sebagai pelayan komunikasi di ruang publik. Deontologi etis menjadi fokus utama, dengan penekanan pada aspek moral dan etika dalam praktik jurnalisme. Metode penelitian menggunakan teknik pengumpulan data melalui wawancara mendalam dengan praktisi jurnalisme. Temuan penelitian mengungkapkan bahwa penerapan prinsip deontologi jurnalisme, termasuk kejujuran, independensi, dan keadilan, berperan penting dalam meningkatkan kredibilitas profesi jurnalis. Hasil analisis juga menyoroti hubungan yang kompleks antara deontologi etis terhadap kredibilitas jurnalis sebagai penyampai informasi publik. Implikasi temuan ini dapat memberikan kontribusi pada pemahaman lebih lanjut tentang bagaimana aspek moral dalam jurnalisme dapat memperkuat atau merusak kredibilitas jurnalis dalam peran mereka sebagai pelayan komunikasi publik. Penulisan ini memberikan kontribusi penting dengan menggambarkan bahwa prinsip-prinsip deontologi etis tidak hanya menjadi landasan moral, tetapi juga merupakan faktor yang memperkuat posisi jurnalis sebagai agen komunikasi publik yang terpercaya. Kesimpulan penelitian ini dapat menjadi pedoman bagi praktisi jurnalisme, lembaga pendidikan, dan pihak-pihak terkait untuk lebih memahami dan menerapkan prinsip-prinsip deontologi dalam menjaga dan meningkatkan kredibilitas profesi jurnalis.
35
Jakóbczyk, Stanisław. "O deontologii metodologii filozofii." Przestrzenie Teorii, no. 5 (August 15, 2007): 243. http://dx.doi.org/10.14746/pt.2005.5.15.
Full text
36
Hołówka, Jacek. "Między deontologią i utylitaryzmem." Alcoholism and Drug Addiction 27, no. 2 (2014): 207–13. http://dx.doi.org/10.1016/s0867-4361(14)70014-8.
Full text
37
Mateus, Samuel. "Novos Media, Nova Deontologia." Mediapolis – Revista de Comunicação, Jornalismo e Espaço Público, no. 9 (December 13, 2019): 13–26. http://dx.doi.org/10.14195/2183-6019_9_1.
Full textAbstract:
Há medida que os Novos Media trazem novos desafios - bem como novos riscos - para a função e identidade do jornalismo, há uma crescente pressão para adotar - e adaptar -mecanismos de auto-regulação, como por exemplo, códigos deontológicos, a fim de melhor fixar os limites éticos do jornalismo digital.
 Este artigo destaca os princípios dos Novos Media (como hipermédia, hiperlinks, interatividade, glocalidade, personalização e instantaneidade) que, tomados em conjunto, colocam constrangimentos éticos de ordem jurídica, corporativa, profissional e individual. Estas limitações sugerem que uma nova deontologia é necessária para que os jornalistas possuam diretrizes específicas que direcionem a sua prática online.
 Sugere-se que o primeiro, passo crucial, para esta revisão ética generalizada sobre o jornalismo digital pode ser feito através de códigos deontológicos supra-nacionais.
38
Oguisso, Taka. "AMÁLIA - UM GIGANTE DA ENFERMAGEM BRASILEIRA." Enfermagem em Foco 7, no. 3/4 (2017): 81–86. http://dx.doi.org/10.21675/2357-707x.2016.v7.n3/4.922.
Full textAbstract:
Objetivo: descreve a vida profissional de Amália Correa de Carvalho, pioneira da enfermagem brasileira, aluna de Edith de Magalhães Fraenkel, de quem soube absorver a força do idealismo, a grande tenacidade e o enorme talento e capacidade de trabalho. Foi presidente das duas entidades maiores da enfermagem brasileira: a ABEn e o Cofen. A sede própria da ABEn, em Brasília, foi fundamentalmente construída em sua gestão de quatro anos, e no Cofen, nas duas gestões iniciais desse órgão, participou da implantação do órgão federal e da instalação dos regionais, assim como da elaboração do Código de Deontologia de Enfermagem. Soube com perspicácia conduzir os destinos da profissão. Que seu exemplo de vida ativa e generosa possa inspirar as novas gerações de profissionais da enfermagem.Descritores: História da Enfermagem; História; BiografiaAMALIA - A BRAZILIAN NURSING GIANTObjective: It describes the professional life of Amalia Corrêa de Carvalho, a Brazilian Nursing Pioneer, Ms Edith Magalhaes Fraenkel’s student from whom she knew how to absorb the strength of the idealism, the tenacity, and the enormous talent and work capacity. She was president of the two greatest institutions of the Brazilian nursing: the ABEn (Brazilian Nursing Association) and the Cofen (Federal Council of Nursing). The ABEn’s headquarters in Brasilia was mainly built up during her four–year mandate; and at the Cofen, during her two first mandates, she participated in the implementation of this federal organization and the installation of its regional offices, as well as the drawing up of the Nursing Deontology Code. She knew through her perspicacity how to conduct the profession destiny. It is expected that her example of active and generous life may inspire the new generations of nursing professionals.Descriptors: History of nursing; History; Biograph.UN GIGANTE DE LA ENFERMERÍAObjetivo: Se describe la vida professional de Amalia Correa de Carvalho, pionera de la enfermería brasileña, estudiante de Edith de Magalhães Fraenkel, de quien supe absorber la fuerza del idealismo, la gran tenacidad y el enorme talento y capacidad de trabajo. Fue presidenta de las dos entidades mayores de la Enfermería Brasileña: la ABEn (Asociación Brasileña de Enfermería) y del Cofen (Consejo Federal de Enfermería). La sede propia de ABEn, en Brasilia, fue fundamentalmente construida en su gestión de 4 años, y en el Cofen, en las dos gestiones iniciales de ese órgano, ha participado en la implantación del órgano federal y de la instalación de los regionales, así como de la elaboración del Codigo de Deontología de la Enfermería. Supo con perspicacia conducir los destinos de la profesión. Que su ejemplo de vida activa y generosa pueda inspirar las nuevas generaciones de profesionales de enfermería.Descriptores: Historia de la enfermería; historia; Biografia.
39
Həşimli, Ramil Mürşüd oğlu. "Tibbi deontologiya." NATIONAL JOURNAL OF NEUROLOGY, no. 2 (January 19, 2019): 1–6. http://dx.doi.org/10.28942/nnj.v1i2.225.
Full textAbstract:
Tibbi deontologiya (yunan. deon, deontos borc, müvafiq + logos elm) tibb işçilərinin öz peşə vəzifələrini yerinə yetirən zaman riayət etməli olduqları mənəvi-etik normalar toplusudur. Deontologiya özündə üç əsas hissəni birləşdirir: tibb işçisinin cəmiyyət qarşısında borcu; tibb işçisinin xəstə, onun qohumları və yaxınları qarşısında borcu; tibb işçisinin öz məsləkdaşları qarşısında borcu – onlara olan münasibəti. "Tibbi deontologiya" və "tibbi etika" anlayışları eyni deyil. “Borc” problemi – tibbi etikanın əsas problemlərindən biridir. Deontologiya etik konsepsiyalar yığınıdır, lakin o, daha praqmatik və konkret xarakterə malikdir. Tibbi etika özündə bu vəya digər tibb sahəsinə aid spesifiklik daşımır. Tibbi deontologiya isə bu vəya digər tibb sahəsi ilə əlaqədar olaraq spesifik xüsusiyyətlər daşıyır (terapevtin, pediatrın, cərrahın, onkoloqun və s. deontologiyası ayırd edilir).
40
Castellanos, Hernández E.J. "Deontología jurídica." Universita Ciencia 9 (April 1, 2020): 158–85. https://doi.org/10.5281/zenodo.6624749.
Full textAbstract:
A partir de una serie de autores clásicos de los diferentes periodos de la Filosofía que han estudiado los principios y los valores que se encuentran en el núcleo axiológico de la juridicidad y de la cultura occidentales, hasta llegar a autores modernos y contemporáneos como Jeremy Bentham, Adam Smith, Max Weber, Michel Foucault o Julian Baggini y otros, se sitúa el estudio de la verdad y de la ética en el contexto nacional inmediato de la tercera alternancia partidista en la titularidad del ejecutivo federal, conocida de manera oficial gubernamental como Cuarta Transformación de la República (4T). Se concluye con una propuesta de decálogo ético para el legislador.
41
Nasiba, Ahmedova. "Bo'lajak o'qituvchilarning deontologik xususiyatlarini shakllantirishning psixologik asoslari." Maktabgacha va maktab ta'limi jurnali 3, no. 1 (2025): 9–12. https://doi.org/10.5281/zenodo.14833449.
Full textAbstract:
Maqolada bo‘lajak o‘qituvchilarning deontologik tayyorgarligini oshirish va deontologik tayyorgarliginishakllantirishkonsepsiyasini yaratish, bo‘lajak o‘qituvchilarning deontologik xususiyatlarini shakllantirish uchun nazariyyondashuvlar, bo‘lajak o‘qituvchilarning o‘quvchilar bilan munosabatda bo‘lishga tayyorgarligi, axloq normalari, muomalamadaniyati, bag‘rikenglik va ilmiy qarashlar o‘rganilgan.
42
Belio Bergua, Maria. "The Role of T/I in Wars and Conflicts: The Example of the War on Terror and Counterterrorism." FITISPos International Journal 7, no. 1 (2020): 205–14. http://dx.doi.org/10.37536/fitispos-ij.2020.7.1.258.
Full textAbstract:
Abstract: Through the analysis of both the difficulties associated with their job and the circumstances in which they operate, this paper shows the relevance of the role performed by war translators and interpreters (T/I) within multilingual conflicts. Aiming to bring the working conditions of such professionals to the spotlight, this article deals with different topics, ranging from translation history to a proposal of specific training designed for war T/I or the issue of deontology and work ethics.Resumen: A través de un análisis tanto de las circunstancias en las que operan como de las dificultades asociadas a su trabajo, en este artículo se expone la importancia de la función que desarrollan los traductores e intérpretes (T/I) de guerra en los conflictos multilingües. Con el objetivo de visibilizar la realidad laboral de dichos profesionales, se abordarán varios temas. En primer lugar, se realiza un recorrido a través de la historia de la traducción. Posteriormente, trataremos la cuestión de la deontología y ética laboral y finalizaremos con una propuesta de formación específica para los T/I de guerra.
43
Radovanović Šarenac, Dejana. "SPORTSKO NOVINARSTVO U BIH – SPECIFIČNOSTI U IZVJEŠTAVANJU I NOVINARSKA DEONTOLOGIJA." South Eastern European Journal of Communication 5, no. 1 (2023): 99–107. http://dx.doi.org/10.47960/2712-0457.2023.1.5.99.
Full textAbstract:
Suvremene medijske tehnologije strukturalno, formalno i temeljno oblikuju novinarsku profesiju, a izmještanje sportskoga novinarstva „s polica s igračkama“, gdje se smještalo zbog mišljenja da se ne bavi ozbiljnim temama, u sferu značajna, važna i ekonomski vrijedna medijskog sadržaja možda je njihov presudni utjecaj. Sportski sadržaji postali su nezaobilazan dio medija jer imaju izrazito visok stupanj interesiranja u javnosti. I dok su sportski novinari nekada bili „naoružani“ statistikama i važili za dobre poznavatelje sporta, njihove nasljednike danas odlikuju interaktivnost, konvergencija, hipertekstualnost i prilagođavanje na potrebu drugačijega oblikovanja i formatiranja sadržaja. Te i takve promjene nesumnjivo su sferu novinarske deontologije i same profesije potisnule u drugi plan. Uloga i važnost sporta u suvremenome svijetu i životu svakoga pojedinca stvorile su i jednu novu sastavnicu sportskoga novinarstva koja se ogleda u njegovoj ulozi sukreatora društvenih prilika. Mnogi politički događaji izazvani događanjima na sportskim terenima, mišljenjima i stavovima vrhunskih sportaša o, uvjetno rečeno, nesportskim temama postali su dio kulturnoga i nacionalnoga identiteta, a ostvareni sportski uspjesi i priznanja kolektivna nacionalna euforija. U Bosni i Hercegovini, specifičnoj po svojoj ustavnoj strukturi, podijeljenoj po entitetskome i etničkome konceptu, sastavnica sportskoga novinara, kao sukreatora društvene stvarnosti, posebno je izražena, što ćemo u ovome radu i izložiti. Ključne riječi: Mediji, sportsko novinarstvo, novinarska deontologija, Bosna i Hercegovina
44
Flage, Daniel E. "Hume's Deontology." International Studies in Philosophy 26, no. 4 (1994): 29–46. http://dx.doi.org/10.5840/intstudphil199426473.
Full text
45
Montmarquet, James A. "INDEXICAL DEONTOLOGY." Pacific Philosophical Quarterly 66, no. 1-2 (1985): 191–203. http://dx.doi.org/10.1111/j.1468-0114.1985.tb00249.x.
Full text
46
Rohr, John A. "French Deontology." Public Administration Review 69, no. 1 (2009): 143–45. http://dx.doi.org/10.1111/j.1540-6210.2008.01952.x.
Full text
47
Hardin, Russell. "International Deontology." Ethics & International Affairs 9 (March 1995): 133–45. http://dx.doi.org/10.1111/j.1747-7093.1995.tb00174.x.
Full textAbstract:
In a critique of international deontology, Hardin discusses the forms that moral reasoning might take—from rationalist actor theory to Kantian proceduralism to ad hoc Kantianism—and the relation of Kant's dictum to the institutional nature of much of international affairs. He then relates this discussion to three quite different general policy issues: nuclear deterrence, intervention, and international redistribution.
48
Heinzelmann, Nora. "Deontology defended." Synthese 195, no. 12 (2018): 5197–216. http://dx.doi.org/10.1007/s11229-018-1762-3.
Full text
49
Luigi, Ferrajoli. "Sulla deontologia professionale degli avvocati." QUESTIONE GIUSTIZIA, no. 6 (February 2011): 90–98. http://dx.doi.org/10.3280/qg2011-006008.
Full text
50
Ferrajoli, Luigi. "Nove massime di deontologia giudiziaria." QUESTIONE GIUSTIZIA, no. 6 (May 2013): 74–82. http://dx.doi.org/10.3280/qg2012-006009.
Full text