Books on the topic 'The orie information'

This volume examines prehistoric copper mining in Europe, from the first use of the metal eight thousand years ago in the Balkans to its widespread adoption during the Bronze Age. The history of research is examined, as is the survival of this mining archaeology in different geological settings. There is information on the technological processes of mineral prospecting, ore extraction, and metal production, as well as the logistics and organization of this activity and its environmental impact. The analysis is broadened to consider the economic and societal context of prehistoric copper mining and the nature of the distinctive communities involved. The study is based on a review of field data and research produced over many decades by the collaboration of archaeologists and geologists in a number of different countries, and covers such famous mining centres as the Mitterberg in Austria, Kargaly in Russia, the Great Orme in Wales, and those in Cyprus, from where the name of this metal derives. These regional studies are brought together for the first time to present a remarkable story of human endeavour and innovation, which marks a new stage in the mastery of our natural resources.

Cartea aceasta reprezinta un suport de curs, pentru introducerea in domeniul teledetectiei, adresata studentilor geografi de la nivelul de licenta. Desigur ca punerea in tema, cu notiunile de teledetectie, poate fi facuta in orice etapa a activitatii profesionale, mai ales atunci cand, prin proiectele urmate, suntem pusi in contact cu imaginile de teledetectie si mai ales cu exploatarea acestora. Desi este o lucrare scrisa intr-un format accesibil, pentru intelegerea continutului sunt necesare cunostinte de profil sau studii efectuate in paralel, legate de cartografie, informatica, dar si alte discipline din categoria celor fundamentale pentru geografie. Cartea este rezultatul unei activitati indelungate, legate de pregatire si predare, ea se bazeaza pe o intensa documentare, iar toate acestea au condus la o autenticitate a continutului, acesta fiind dirijat, pe parcursul capitolelor, catre sfera geografiei, inclusiv prin imbinarea termenilor geografici cu cei de teledetectie.

Fraud and misconduct are firstly introduced by clearly defining the meaning of the two words along with what constitutes good data quality and data integrity. Falsification, Fabrication and Plagiarism are discussed. The concept of how regulators view high quality data is described along with the consequences of falsification. The chapter then goes on to present multiple definitions of fraud and misconduct to show similarities and differences between regulatory authorities in the UK and US as compared to other organisations such as the Royal College of Physicians, the Medical Research Council Policy and UK Research Integrity office. Additionally, five landmark and historical cases are presented to demonstrate what constitutes fraud. The General Medical Counsel's role in protecting public safety by ensuring proper medical standards is described along with the UK Research Integrity Office (UKRIO) and the EU Competent Authority roles in conducting investigations of suspected fraud and misconduct cases. The important roles of whistleblowers are described as well as COPE's role in reviewing published medical journal's research. Practical examples are provided to be used for the detection of fraud as well as specific approaches used by the pharmaceutical industry to detect fraudulent data. In the US, databases are available to conduct searches for individuals who have committed fraud such as the Office of Research Integrity (ORI) and the PHS Administration Action Bulletin Board. Additionally, the process for how fraud and misconduct cases are handled in the UK are discussed along with the options available for regulators, such as the MHRA, on sharing information with the public.

Guidelines for Open Pit Slope Design is a comprehensive account of the open pit slope design process. Created as an outcome of the Large Open Pit (LOP) project, an international research and technology transfer project on rock slope stability in open pit mines, this book provides an up-to-date compendium of knowledge of the slope design processes that should be followed and the tools that are available to aid slope design practitioners. This book links innovative mining geomechanics research into the strength of closely jointed rock masses with the most recent advances in numerical modelling, creating more effective ways for predicting rock slope stability and reliability in open pit mines. It sets out the key elements of slope design, the required levels of effort and the acceptance criteria that are needed to satisfy best practice with respect to pit slope investigation, design, implementation and performance monitoring. Guidelines for Open Pit Slope Design comprises 14 chapters that directly follow the life of mine sequence from project commencement through to closure. It includes: information on gathering all of the field data that is required to create a 3D model of the geotechnical conditions at a mine site; how data is collated and used to design the walls of the open pit; how the design is implemented; up-to-date procedures for wall control and performance assessment, including limits blasting, scaling, slope support and slope monitoring; and how formal risk management procedures can be applied to each stage of the process. This book will assist in meeting stakeholder requirements for pit slopes that are stable, in regards to safety, ore recovery and financial return, for the required life of the mine.

INCITANT ȘI INFORMATIV TOTODATĂ, titlul volumului Copilărie și parentalitate cu impact pune „în joc” trei cuvinte-cheie pentru problematica circumscrisă, gata să stimuleze curiozitatea, indiferent de vârsta, ocupația, statutul cititorului. „Paradisul pierdut al părinților” (copilăria), „misiunea” parentală – onorată sau nu, conștientizată ori ba – și, în fine, consecințele oricăruia dintre stiluri (exigent, autoritar, permisiv, neimplicat), urmări pe care le-am putea „boteza” drept amprentă fastă, „stâlp” al succesului personal și social, „marcă” a nereușitei, „dâră” adâncă în psihicul suferind al copilului, până departe, în viața de adult…, toate acestea „conviețuiesc” într-o „formulă” persuasivă care trimite la necesitatea abordării unei astfel de teme, la urgența dezbaterii ei (și sub formă editorială), la efectele (rezultatele) neapărat trăite de copil, sigur constatate de el însuși, de psiholog, învățător, medic etc., la o constantă preocupare de ordin științific, de ce nu, la un semnal de alarmă vizând decidenți de toate rangurile și responsabilitățile. „Pariul” asumat de coordonator (conf. univ. dr. Patricia Runcan) este autenticitatea, concept cu deschideri hermeneutice (din perspectivă teoretică) și provocări-capcane în privința trăirilor – mărturisirilor fiecărui subiect – actor al scrierii de față. Structurată pe trei secțiuni (părți), cartea debutează consistent prin 8 Interviuri cu profesioniști și oameni autentici, continuă cu 7 Eseuri descriptive aparținând unor masteranzi netemători de vulnerabilitatea asociată autodezvăluirii și se încheie cu Cercetări academice aplicate (rod al colaborării dintre un profesor și două absolvente cu disertații masterale pe tema tratată în Copilărie și parentalitate cu impact). „Misterul” aparent al preferinței „omului cu microfon” pentru anumiți interlocutori autentici – în pofida multor altora este măcar parțial „descâlcit” de atribute precum: deschiderea la conversații pe teme provocatoare, delicate, „spinoase”; experiența profesională de învățători, directori de școli, medici neurologi, psihoterapeuți, oameni ai bisericii, universitari; notorietatea și reputația în spațiul public; regăsirea unor valori comune (sau asemănătoare) în copilăria fiecăruia, dar și aplicate, mai apoi, în viața de părinte, profesor, terapeut, formator de opinii etc. Întrebările prestabilite (dar formulate nuanțat, pliindu-se pe structura de personalitate a „adversarului”), răspunsurile (mai concise sau mai ample), „trădând” copilării „zugrăvite” în multe culori, formulări confesive, dar și cu rol de exemplu, îndemn, dovadă, ilustrare, oglindire, lecție de viață, poveste cu tâlc, motto-ul – unul mai bine căutat decât altul – și, deloc de ignorat, ecoul fiecărei „întâlniri admirabile” în ființa „cetitorului”, laolaltă creează un „spectacol” aparte, demn de analiză. Ce este autenticitatea? (Cum să fii autentic ?) adună, din „zona” profesioniștilor, „definiții” într-un veritabil mozaic: „cu autoritate”, „stăpân pe sine”, „care acționează cum îi este sieși propriu”, „autenticitatea este grea; e singura cale de împăcare cu sine”, „în absența onestității nu există autentic”, „autenticitatea nu se determină pe axa natură-cultură”, „să fii adevărat”, „să fii original”, „să fii creativ”, „să fii valoros”. Într-un registru asemănător răspund masteranzii, formulările lor variind între: „a fi TU”, „a nu te preface”, „a-ți susține convingerile”, „a-ți cere drepturile”, „a nu-ți judeca părinții”, „a te accepta așa cum ești”, „a fi sincer mereu”, „a fi om serios”, „a inspira încredere”, „a trăi în scopul vieții, care e veșnicia”, „a fi ca mama”, „a fi același în viața privată și în cea publică”, „autenticitatea este comuniunea dintre gânduri, vorbe și fapte.” La rându-i, definirea copilăriei comportă sensibile diferențe de nuanță, esența rămânând aceeași. Dacă maturii oscilează între „copilăria este familie”, „bucurie, joacă în aer liber”, mediul în care nu trăim „hie încătro” (adică în lipsa rânduielii și a ritualurilor), „paradisul pierdut al părinților”, „poligon de încercare a duplicității, ipocriziei, snobismului, imposturii, lipsei de responsabilitate”, „poveste”, masteranzii numesc propria copilărie: „speranță”, „Nu există nu pot!”, „oglinda prin fața căreia treci ca să mai descoperi ceva din (în) tine”, „binecuvântare”, „liniște”, „colțul de rai pe pămînt”, „fundația vieții”, „o călătorie fericită într-o țară încărcată de emoție și culoare”… Observăm cu îngândurare că în discursul adulților experți – predomină bucuria, joaca, libertatea, în vreme ce o notă accentuată în „confesiunile” tinerilor masteranzi este reprezentată de maturizarea precoce, cu precădere în familiile „cu multe probleme”: părinți conflictuali, alcoolici, abuzivi, cu educație precară, indiferenți la nevoia de afectivitate și reguli rezonabile pentru buna alcătuire a caracterului copilului. Este și motivul pentru care autorul acestei prefețe nu se arată bucuros de confirmarea, în prima cercetare din finalul volumului Copilărie și parentalitate cu impact, a „armoniei” dintre stilul parental aplicat în copilăria cuiva și stilul parental internalizat de subiectul educației și exersat, la rându-i, asupra propriului descendent, după cum, nici de concluzia (ca validare a ipotezei celei din urmă cercetări) conform căreia relația de atașament din copilărie influențează în mare măsură relația de atașament a unei mame cu copilul său. Combinația fericită dintre parentalitatea autentică și copilăria ziditoare nu se constată la tot pasul. Chiar dacă valorile cultivate de familiile-nucleu sau extinse sunt dispuse într-un registru pozitiv generos (bunătate, siguranță, solidaritate, încredere, libertate, dragoste și justiție, limite raționale, principialitate, corectitudine, disciplină, partajare frățească, cinste, respect, bun simț, iubirea față de semeni, răbdare, adevăr, modestie, mediu creștin ș.a. – cum se vede în mărturiile din cartea în discuție) prea adesea, întâlnim fractura între ce e bine de făcut și răul care se petrece în relațiile interpersonale din universul familiei. Uneori, neștiința este cea dintâi cauză. Alteori, o „arhitectură” defectă a personalității părintelui. Nu rareori, influențe nepotrivite din afara mediului educațional primar. Traumele din copilărie ale genitorilor, nerezolvate la vreme, reprezintă un teribil element perturbator pentru copilăria și viitoarea viață de adult a celor mici. Incidența tot mai accentuată a familiilor disfuncționale face tot mai rar valabil adevărul: „Din familii rele ies copii buni” (însă cu o dublă condiție, echilibrul și selectivitatea dovedite de copil). Desigur, teoreticienii și practicienii avertizează și „repară”, colaborează și se luptă cu varii ipostaze ale ignoranței și stricăciunilor avându-i ca autori pe părinți. Nu-i deajuns. Nu-i mereu la timp. Nu e pentru „toată lumea” copiilor afectați. Nu e cu asumarea și sprijinul tuturor părinților. Nu e, în toată clipa, cu toate resursele (profesioniști, instrumente, bani) trebuincioase celor mai bune terapii și rezultate. Din păcate, în lumea reală, atât de multe nu se pot! Conf. univ. dr. Ștefania Bejan, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași